Tu cat de conștient comunici?

Ajung devreme în gara din Brașov, merg direct la linia doi și mă urc în trenul deja tras la peron. Îmi găsesc locul în vagonul fără compartimente, pun rucsacul deasupra și mă așez pe o bancheta de două locuri spre culoar. Față în față cu mine sunt alte două locuri de care mă desparte o masă generoasă. În curând apar doi tineri, el și ea, dar nu îmi dau seama ce relație este între ei. Pare că el a condus-o la gara și doar ea va călători. În mâinile lui se află două sacoșe burdușite, din care una este foarte grea. Pe cea ușoară o pune pe suportul de deasupra locurilor, pe cea de-a două se opintește să o ridice. Ea insistă să o lase jos pe culoar că e prea grea, dar el nu cedează și ridică cu greu și a doua sacoșă. Fără să îi spună prea multe, ea se supără, gândindu-se probabil cum va da jos singură ditamai greutatea, când ajunge la destinație. Spre surprinderea mea, după ce ea se așază la fereastră, se așază și el spre culoar. Asta înseamnă că vor călători împreună și motivul pentru care a fost deranjată de urcatul bagajului e altul. 

E îmbrăcată cu o geacă lungă, matlasată, bleumarin pe care nu o dă jos, are un fular gri în jurul gâtului, stă întoarsă ușor cu spatele la el și se uită absentă pe fereastră, cufundată în gânduri. E noapte și iluminatul gării nu reușește să facă lumina în beznă de afară. E tânără, în jur de 30 de ani, cu ochi mari și vii și părul vopsit roșcat și strâns în coadă. După forma abdomenului și cum ține mâinile protector și blând în jurul lui, pare însărcinată. Peste un timp scoate telefonul și începe să se uite în el derulând ecranul fără prea multă convingere. Are mâini delicate și o manichiură albă, foarte îngrijită. El se apleacă spre ea și șoptește ceva. Fără să aud ce îi spune, observ că ea e din nou deranjată și îi răspunde iritată. Pe fața tipului nu se clintește vreun mușchi și cu un fel de resemnare își pune căștile și deschide telefonul, căutând ceva pe youtube. Are mâini mari și crăpate, pe care nu reușește să le curețe perfect la sfârșitul unei zile, foarte probabil dovada unei munci fizice grele. Ca o confirmare, filmulețul la care se uită se desfășoară într-un atelier de reparații, în care o piesă mare de caroserie e suspendată de o macara și vopsită prin pulverizare, într-un gri bleu. Este foarte atent și interesat de fiecare detaliu tehnic pe care îl vede. Îndeasă mecanic în gură pernuțe cu ciocolată din punga aflată pe masă, pe care tocmai a deschis-o. Iau puțină distanță cu privirea pentru a-i cuprinde pe amândoi, asemeni unui obiectiv care face zoom-out: el uitându-se în față, complet absorbit de vopsitul tinichigeriei, ea supărată și întoarsă la 45 de grade de la el, pe jumătate absentă, cu ochii în telefon, cealaltă jumătate transmițând continuu gânduri, prin geam în întunericul nopții.

Întru și eu în rând cu lumea și mă întorc cu ochii în telefon, la cartea pe care o citeam. Trec niște minute bune, în care fiecare își vede de rotița de hamster preferată ce se învârte multicolor și neobosit în ecranul smartphone-ului. Un tren plin ochi de dependenți virtuali de rotițe pixelate, obositoare pentru creier. Curiozitatea mă ține treaz și suficient de indiscret să observ cum el scoate capul din vopsitorie și o mângâie ușor pe umăr și îi spune ceva. Ea nu mai rezistă, ridică tonul și îi reproșează pe un ton ridicat „Ce tupeu are maică-ta să-i spună mamei mele < > Auzi la ea?! Dar cât de grea s-a făcut sacoșa și că tu o cari, nu observă!”. El resemnat și puțin timid îi răspunde într-un fel care nu o îmbunează. La el simt o mică vinovăție că, deși soția nu era de acord, a lăsat-o pe mamă să decidă și nu i s-a opus. La ea o mare supărare pentru câtă influență are încă mama asupra lui. Grija cu care nu îl lăsase să urce sacoșa și vorbele ei de acum, mă fac să simt că în spatele reacțiilor ei este grija pentru omul iubit, care nu se menajează deloc. Mai mult decât atât, când îi spune că e prea mult pentru el, se dovedește surd la observația ei. Și nu face asta cu ciuda, ci mai curând dintr-o încăpățânare și incapacitate de a o simți pe ea. 

Mă și vedeam pe mine, scoțând toate sacoșele de cumpărături din portbagaj și agățându-le de degete, din dorința de a face un singur drum de la mașină în casă. Eram indiferent la mersul meu șchiop și clătinat datorită greutății, dar și la vorbe de genul „Răzvan, iar ei tu toate sacoșele?! Hai să mai facem un drum sau dă-mi și mie ceva să car”. Și eu și el, neînduplecați și surzi la grija celei de lângă noi pentru sănătatea noastră, dar și indolenți față de noi înșine. Gândurile îmi zboară și îmi transmit mai adânc că, tinerei din fața mea, pe lângă grijă pentru omul de lângă ea, îi pasă și de cât de mult cântărește cuvântul mamei asupra lui. Oare când se va naște copilul nostru, tot așa va fi relația cu maică-sa? Oare copilul nostru va avea un tată sănătos sau la un moment dat va claca datorită eforturilor extreme? Deși în mod evident țineau unul la celălalt și erau grijulii, o făceau într-un fel neacordat unul la celălalt. Ea, iubitoare și grijulie pentru sănătatea lui, rămânea supărată și alegea reproșul la adresa mamei soacre în loc să își exprime deschis îngrijorarea. Sau poate o făcuse de atâtea ori, fără succes, încât se săturase. El, doritor să împace și mama și soața, alegea să rămână super-eroul cărăuș, deconectat de soție și prea conectat la mamă.

Poate așa au stat lucrurile sau poate nu și a fost doar o percepție deformată, marca înregistrată a experiențelor și încăpățânărilor mele din trecut. Însă pentru mine, a fost un prilej să văd cât de importantă este comunicarea în relații, cât contează să ne acordăm vorbele și gesturile la ce este cu adevărat important, la emoțiile noastre și ale tuturor și să vorbim și acționăm cu prezența și compasiune. Dacă nu îți dai seama altfel, un indicator sănătos că ești pe calea cea bună poate fi îndemnul folosit adesea de Master Yu: „if it’s not easy, it’s not true” („dacă nu este ușor, nu este adevărat”).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>