Iubirea materna prin lupa terapiei craniosacrale

E un fragment din multele, valoroasele si unicele sedinte de terapie CranioSacrala de care am beneficiat. Stau intins pe spate, pe masa de masaj, iar terapeuta are mana stanga sub coloana mea in mijlocul spatelui, iar cu mana dreapta imi apasa usor zona intre ombilic si plexul solar. Am inchis ochii si o relaxare placuta imi invaluie tot corpul si treptat am senzatia a miliarde de celule din care sunt format. E ca si cum ma descompun incet in componentele mele majore si mai departe in diferite tesuturi specializate, pentru ca in final sa prinda contur si sa vibreze miliardele de celule din care sunt alcatuit. Miliarde de stelute celulare tinute impreuna de un clei mistic, un fel roi de stele miscator, aflat intr-o permanenta stare de discreta rezonanta. Senzatia este de comunitate si sustinere peste puterea mea de intelegere, mai curand decat de faramitare si haos. Treptat, celule clipesc somnoroase si un potentiometru magic pare ca le reduce lumina. In intunericul care se asterne se instaleaza o pace profunda insotita de boarea unei nelinisti. Parca m-as afla singur intr-o sala de cinema in care lumina s-a stins si urmeaza o proiectie surpriza. Simt miros de parchet care scartaie, lemnul bratelor scaunelor pe alocuri lucios si catifeaua aspra si deformata cu care sunt capitonate. Treptat, ecranul salii se lumineaza si ma vad avand probabil intre sase si noua luni, intr-o copaie de plastic plina cu apa calda, iar pe suprafata ei, jucarii si nori de sampon plutitori . Este acea copaie comunista din plastic indoielnic, de o culoare nedefinita, pe care atatia au avut-o in casa. Dupa ce isi termina stagiul de cada pentru bebelusi, copaia era de obicei mutata la departamentul de spalat rufe, unde era responsabila cu inmuierea lor, iar cand nu era folosita, statea agatata pe perete. Ma vad zambind cu gura deschisa si neavand toti dintii crescuti. Lovesc entuziast suprafata apei cu palmele in dreapta si in stanga mea. Cu fiecare plescait, o cantitate de apa – echivalentul a cateva cescute de cafea – decoleaza, face un looping peste marginea caditei pentru a ateriza, pe podea. Par a fi un fel de pompita vesela ce si-a propus cu multa perseverenta sa inunde camera. Nu sunt convins ca e camera de baie, ci pare mai curand o bucatarie unde pe masa din mijloc a fost asezata copaia cu tot cu mine care tronez in ea ca intr-o lectica. Pe mama o vad doar de la brau in sus, plinuta si linistitoare prin prezenta ei. Cu mintea de acum ma gandesc ca a vrut sa evite sa ii devina hainele burete si de aceea poarta doar un sutien alb si parul prins in sus intr-un soi de turban. Ii vad fata surazatoare si cum se abandoneaza jocului cu proaspatul ei prunc. Cu mintea de atunci, o aud pe mama incurajandu-ma „Baie, baie, baie..” si pe mine repetand intr-un soi de frenezie luminoasa „Baie, baie, baie..”. Metronomul nascut adhoc cu care spun „baie” ghideaza ritmul cu care palmele mele plesnesc apa. Energia ei materna ma inconjoara, ma sustine si ma hraneste. E fara inceput si fara sfarsit. Scaldat in acest infinit protector, totul este permis, frumos si promitator. In acest cadru de film pe care il retraiesc cu nesat pret de cateva minute, fondul muzical pare dat de acel sentiment profund si fara sfarsit al maternitatii. Scena derulata prin fata ochilor inchisi este asemeni unei picturi flamande, fara nota aceea apasatoare ci doar una de bucurie joviala. Dupa un timp, pictura flamanda se estompeaza si incepe sa apuna treptat. Cercul de lumina se miscoreaza si in loc se asterne o noapte fara stele, dar incredibil de luminoasa in spatele pleoapelor mele inchise. Revin pe patul de masaj, aud zgomotele din camera, o vad pe terapeuta si imi simt pieptul pulsand de preaplinul iubirii materne. Poate veti spune: „Asa.. si? Ce-i cu asta? E doar o traire.” Este o traire intr-adevar, dar pentru mine a fost in care am simtit iubirea materna fara conditionari. Pentru altii poate fi o traire care sa inlature o perceptie deformata asupra parintilor nostri, sa adauge un nimb icoanei lor din inima noastra sau pur si simplu sa ne dea incredere in noi si mai multa pace sufleteasca. Indiferent de exemplele particulare, terapia CranioSacrala este un mod bland si eficient de a calatori in trecut pentru a ne elibera prezentul de bagaje emotionale si tipare comportamentale care nu ne mai servesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

You may use these HTML tags and attributes: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <s> <strike> <strong>